Trăim într-o lume din ce în ce mai liberală, în care avem din ce în ce mai multe opțiuni, fapt care, inevitabil, implică pierderea unor repere obligatorii. În momentul în care aveam impuse anumite repere, individualitatea era mai puțin utilizată, ea fiind nevoită să se adapteze la norme. Acum, că nu le mai avem, individualitatea e cea care contează și așa ajungem la termenul de autenticitate.
Toți ne naștem cu ea, dar, din păcate, foarte puțini reușim să o păstrăm. În primii ani de viață nu ne rușinăm pentru ceea ce suntem și nu facem nimic pentru a masca ceea ce simțim cu adevărat. Râdem fără un motiv anume, plângem când simțim nevoia sau vorbim pe limba noastră chiar dacă nimeni nu ne înțelege. Însă pe măsură ce creștem, oamenii încep să ne arate mai multe măști sau reacții mascate, iar unii dintre noi ajungem să credem că ele fac parte din societate și se impun automat într-o colectivitate...
Deși pentru unii reprezintă o noțiune abstractă, autenticitatea răspunde la numeroase întrebări pe care toți ni le-am pus sau ni le vom pune la un moment dat, printre care: „Cine sunt eu? Ce vreau de la mine și de la viața mea? Ce vreau de la anumiți oameni din jurul meu? Ce importanță are viața mea? Ce contează cu adevărat pentru mine și de ce? Unde anume îmi doresc să ajung? Ce vreau să las în urma mea sau cum anume îmi doresc să îi influențez pe ceilalți din jurul meu?”.
Și după ce ne-am răspuns singuri la aceste întrebări, urmează adevăratul test al autenticității: Sunt îndeajuns de mulțumit de mine și de cine sunt eu cu adevărat pentru a avea curajul de a arăta acest lucru și altora? Voi avea întotdeauna curajul de a mă comporta și de a transmite tot ceea ce simt și tot ceea ce cred cu adevărat, indiferent de părerile unora? Voi căuta aprobarea și acceptarea celorlați sau îmi voi exprima întotdeauna opinia mea personală și reală?
Pentru mine, personal, autenticitatea reprezintă abilitatea de a trăi în fiecare zi conform răspunsurilor la aceste întrebări. Cu alte cuvinte, ea implică să crezi întotdeauna ceea ce spui și să spui întotdeauna ceea ce crezi, să transmiți că ai principii clare de viață și acționezi conform acestora și să ai capacitatea de a pune în acord realitatea interioară cu ceea ce arăți în exterior, fără teama de părerea altora.
A fi tu însuți înseamnă, în primul rând, a-ți cunoaște valorile personale, a putea să le scrii pe o foaie de hârtie fără să te îndoiești de existența sau importanța lor. Orice decalaj între felul în care te vezi și felul în care te percep ceilalți îți poate reduce în mod potențial abilitatea de a transmite autenticitate și de a identifica problemele personale. Autenticitatea presupune așadar nu numai să fii conștient și responsabil pentru acțiunile tale, dar și să te comporți în conformitate și armonie cu dorințele, principiile, gândurile, valorile și nevoile tale. Lipsa de angajament față de propria persoană are capacitatea de a afecta serios conceptul de sine și poate determina probleme emoționale cu represalii serioase la nivel psihologic și moral. Autenticitatea nu se moștenește pe cale genetică, nu se dezvoltă fără un antrenament intensiv și nici nu se datorează unei gene specifice. Ea se descoperă și se exprimă zi de zi, cu toate riscurile implicate de interacțiunea cu oamenii din jurul nostru, unii dintre ei poate chiar lipsiți de orice fel de autenticitate...
No comments:
Post a Comment