Astăzi, pentru mine, lumea a stat pe loc pe loc pentru câteva momente. Și cred cu tărie că, deși nu avem timp, pentru că toți suntem foarte ocupați, stresați și permanent frustrați de problemele zilnice, trebuie neapărat să ne oprim măcar pentru câteva momente, să privim câteva secunde în jurul nostru, la familia noastră sau, dacă putem, un pic mai departe de familia noastră, la oamenii care ne înconjoară... De ce? Pentru că nu știu exact ce facem sau cum facem, dar unele lucruri au luat-o într-o direcție total greșită... Și pentru că dacă nu ne oprim acum, s-ar putea să vină o zi în care să realizăm că unul dintre noi ar fi putut face ceva să evite o tragedie sau un eveniment care poate marca întreaga viață a noastră sau a celor dragi nouă. Și chiar dacă sunt convinsă ca ați obosit să mai vreți sau să mai încercați să schimbați ceva sau pe cineva din jurul vostru, încercați să vă imaginați cum va arăta viitorul nostru și al copiilor noștri dacă vom continua în ritmul ăsta... De ce spun asta?
Pentru că, deși sunt conștientă că trăiesc în țara în care trăiesc și încerc să mă obișnuiesc cu asta, am ajuns în stadiul în care efectiv nu mai pot suporta să văd atacurile și umilințele la care pot fi supuși unii copii! Pentru că m-am săturat să văd copii care înregistrează, încurajează sau participă cu satisfacție și mândrie la momente de genul ăsta... Și pentru că dacă acesta ar fi un caz singular, poate aș încerca să îl trec cu vederea, încercând să mă mint că acțiuni de genul astă nu ne reprezintă nici pe noi, nici pe copii noștri... Dar, din păcate imaginile de pe rețelele de socializare la care au acces toți copii, de la o vârstă tot mai fragedă, știrile din ultimii ani și titlurile ziarelor din ultima perioadă îmi dovedesc contrariul. Știu că mulți dintre noi refuză să conceapă o astfel de realitate, dar consider că doar forțându-vă, ca și mine, să urmăriți imaginile următoare, veți realiza cu adevărat amploarea pe care a luat-o violența în rândul copiilor zilelor noastre.
Și dacă aveați cumva impresia că lucrurile s-ar fi oprit aici... că un moment de genul ăsta e destul de marcant pentru viața și psihicul fraged al oricărui copil al zilelor noastre... din păcate, ele au erau departe de a fi terminate... Consider că trebuie să vă avertizez că urmează imagini care nu se vor șterge curând din mintea celor care vor avea curajul să le urmărească. Dar, în același timp, sunt de părere că doar urmărindu-le veți înțelege că a venit momentul în care trebuie să tragem un semnal de alarmă, atât pentru noi, cât și pentru viitorul copiilor noștri!
Și nici măcar aici nu s-a oprit coșmarul acestei fete. După alte bătăi care, într-un final, au desfigurat-o, i-au fost rupte toate hainele, a fost pozată complet dezbrăcată și a fost amenințată că dacă va spune cuiva ceva, acele poze și imagini vor ajunge pe toate rețelele de socializare. Eu sunt de părere că noi încă nu realizăm faptul că agresiunea fizică și psihică și umilința cu care se confruntă unii copii din zilele noastre la școală, afară, în public, în colectiv, nu se termină nici măcar în momentul în care acei copii intră pe ușa casei lor. Dacă noi, cei care am avut anumite perioade mai grele în copilăria noastră, găseam mereu alinare, siguranță și confort imediat cum treceam de pragul casei noastre, acești copii nu se mai simt în siguranță nici după ce s-au întors acasă. Ei sunt supuși unor agresiuni și umilințe continue și constante pe toate rețele de socializare, în tot mediul online, prin diverse modalități, de dimineață până seara, făcând aceste umilințe din ce în ce mai publice și amplificând efectele lor, făcându-le mai stânjenitoare și mai copleșitoare pentru orice victimă.
Iar după ce mă forțez din nou să urmăresc până la final tot coșmarul acestei fete, în timp ce îmi repet continuu faptul că nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni, ajung să aud și declarația autorităților - "Toți cei cinci agresori, au fost identificați. Sunt minori cu vârste cuprinse între 15 şi 17 ani. Fetele se află în arest la domiciliu, pentru 24 de ore, după ce părinţii victimei au depus plângere la poliţie. Băiatul a fost reţinut pentru 30 de zile, iar una dintre agresoare, care are sub 15 ani, urmează să fie supusă unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacă a avut discernământ în momentul comiterii faptei. În continuare, se efectuează cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, şantaj, lipsire de libertate şi tulburarea ordinii şi liniştii publice."
Apoi a urmat momentul descris mai devreme, în care am încercat să procesez toate informațiile... 15 ani? O fată de doar 15 ani e capabilă de toate lucrurile astea? După care mintea îmi fuge pentru un scurt moment la ceea ce făceam eu la 15 ani și cumva în mintea mea apar multe jocuri cu mulți copii, renumiții "Cireșarii", multe ore de studiu pentru examenul de capacitate... si cam atât... nimic de genul ăsta... Revin rapid la realitate - Un băiat a fost martor la toată povestea asta și a hotărât să dea o mână de ajutor agresoarelor și nicidecum victimei? Iar am rămas fără cuvinte... Si, oare înțeleg cu adevărat oamenii gravitatea acestor lucruri? Își imaginează în ce măsură poate fi marcat un copil care a trecut printr-o experiență de genul ăsta? Înțeleg de ce tot mai mulți copii ajung să își dorească moartea sau chiar aleg să își pună singuri capăt zilelor?
Și încercând să imi șterg din minte imaginile văzute, care trebuie să recunosc că mă afectează în mod personal, pentru că au atins o coardă sensibilă... gândul imi fuge inevitabil la părinții tuturor acelor copii care apar pe înregistrările camerelor video ale telefoanelor cumpărate de alți părinți, altor copii... Și înainte de încerca din nou să imi alung toate sentimentele puternice care mă încearcă, ajung să mă întreb: Oare ce poate fi mai îngrozitor pentru un părinte - să realizeze că ființa căreia i-a dat viață și pe care o iubește cel mai mult în viața asta a fost supusă la asemenea chinuri și suferințe, iar el nu a putut face nimic să evite asta... sau să realizeze că copilul pe care l-a crescut și pentru care s-a sacrificat de când s-a născut, e capabil de asemenea fapte?
No comments:
Post a Comment