Fimul de sâmbătă

"În război adevărul e prima victimă..." este citatul cu care acest film își derulează primele imagini, iar tocmai spre final, își relevă cu adevărat sensul acestuia... Iar înainte ca filmul să se încheie, Lt. General Frank Benson (interpretat de actorul Alan Rickman) rostește un alt citat remarcabil care îți reușește să îți rămână întipărit în minte mult timp după încheierea filmului - "Niciodată nu îi spune unui soldat că nu cunoaște prețul războiului..."

Cu o interpretare remarcabilă a actriţei Helen Mirren, "Eye in the sky" este un foarte bun film psihologic care ridică problema preţului victimelor colaterale, în cazul unor acțiuni militare de supraveghere a unei case ce se dovedește a fi sediul unei organizații teroriste.  

Iniţial, acţiunea antiteroristă americano-britanică avusese ca scop capturarea acestor personaje căutate, însă descoperirea faptului că tocmai în acele momente se pregătea declanşarea imediată a mai multor acțiuni teroriste sinucigaşe, care ar fi făcut foarte multe victime umane nevinovate, ridică posibilitatea unor acțiuni de lichidare a acestora.

Deși filmul nu are  o acţiune foarte electrizantă, cu nenumărate focuri de armă, cu multă violenţă sau vărsare de sânge, consider că este un film profund psihologic, foarte bine realizat, care prezintă foarte bine latura psihologică a personajelor militare, dar şi a celor cu înalte funcţii politice din acest film. 

Înainte de a încheia, trebuie să menționez faptul că, spre final, există şi o doză importantă de suspans care accentuează şi mai mult atât latura psihologică foarte importantă a acestuia, cât şi dramatismul lui! În concluzie, este un film care, personal, consider că nu ar trebui ratat!  

Eu n-am flori, tu n-ai bomboane/Ai oameni prin tomberoane... Ce ai fost și ce-ai ajuns/Că dau veselia-n plâns...

Deși trebuie să recunosc că, personal, nu sunt o fană a acestui serial, azi am dat peste versurile adresate de Celentano României, de ziua ei. Și pentru că ilustrează România exact așa cum e ea prin intermediul unor versuri comice, care reușesc cumva să-ți rămână întipărite în minte, m-am gândit să le împărtășesc cu voi... Să aveți o zi mai minunată decât vremea de afară! 😉

„Românie, țara mea

Astăzi, este ziua ta...

La mulți ani, să fii frumoasă

Îmi pun sufletul pe masă

La mulți ani, cu sănătate

Ți le zic, cu drag, pe toate

Eu n-am flori, tu n-ai bomboane

Ai oameni prin tomberoane...

Ce ai fost și ce-ai ajuns

Că dau veselia-n plâns...

Nu zic vorbe într-o doară

Nu e românaș în țară

Să nu aibă un văr, un frate

La muncă, în străinătate!

Facem alte țări frumoase

Construim la alții case

Cât le îngrijim bătrânii

Aici, ne mănâncă câinii!

Românii își lasă copiii acasă

Să pună o pâine pe masă

Și-i văd o lună pe vară

Atunci când se întorc în țară!

Drumul ăsta nu-i ușor

Te usuci încet, de dor...

Anglia, Italia,

Cei mai mulți în Spania...

Ne-a bătut Albania

Că nici fotbal nu mai știm

Peste minge noi sărim

De ea zici că aproape fugim.

Vai de tine, vai de noi

Asta e, ăștia suntem

Noi, la supărare, bem

Europa ne cam ține la perete

Avem servicii mult prea secrete

Deși nu-s autostrăzi

La permise-s cozi de cozi

Mulți se chinuie de foame

Avem mai puține mame

De pădure, ce să spun

Că pădurea zici că-i drum!

Școala e pe arătură

Se face pe scurtătură.

Gimnastică nu mai avem

Aia e, atât putem.

Nu mai face nimeni bârna

Nu mai strigă nimeni sârma.

Sănătatea nu-ți mai spun

Moare pacientu-n drum

Doctorii, precum se știe,

Sunt plecați în pribegie...

Cei ce fură milioane

Au costume și sutane

De-ai trecut prin pușcărie

Nu-i rușine, e mândrie!

Vai de tine, vai de noi

Asta e, ăștia suntem

Noi, la supărare, bem...

.............................”

Autenticitatea - arta de a învinge

Trăim într-o lume din ce în ce mai liberală, în care avem din ce în ce mai multe opțiuni, fapt care, inevitabil, implică pierderea unor repere obligatorii. În momentul în care aveam impuse anumite repere, individualitatea era mai puțin utilizată, ea fiind nevoită să se adapteze la norme. Acum, că nu le mai avem, individualitatea e cea care contează și așa ajungem la termenul de autenticitate. 

Toți ne naștem cu ea, dar, din păcate, foarte puțini reușim să o păstrăm. În primii ani de viață nu ne rușinăm pentru ceea ce suntem și nu facem nimic pentru a masca ceea ce simțim cu adevărat. Râdem fără un motiv anume, plângem când simțim nevoia sau vorbim pe limba noastră chiar dacă nimeni nu ne înțelege. Însă pe măsură ce creștem, oamenii încep să ne arate mai multe măști sau reacții mascate, iar unii dintre noi ajungem să credem că ele fac parte din societate și se impun automat într-o colectivitate...

Deși pentru unii reprezintă o noțiune abstractă, autenticitatea răspunde la numeroase întrebări pe care toți ni le-am pus sau ni le vom pune la un moment dat, printre care: „Cine sunt eu? Ce vreau de la mine și de la viața mea? Ce vreau de la anumiți oameni din jurul meu? Ce importanță are viața mea? Ce contează cu adevărat pentru mine și de ce? Unde anume îmi doresc să ajung? Ce vreau să las în urma mea sau cum anume îmi doresc să îi influențez pe ceilalți din jurul meu?”. 

Și după ce ne-am răspuns singuri la aceste întrebări, urmează adevăratul test al autenticității: Sunt îndeajuns de mulțumit de mine și de cine sunt eu cu adevărat pentru a avea curajul de a arăta acest lucru și altora? Voi avea întotdeauna curajul de a mă comporta și de a transmite tot ceea ce simt și tot ceea ce cred cu adevărat, indiferent de părerile unora? Voi căuta aprobarea și acceptarea celorlați sau îmi voi exprima întotdeauna opinia mea personală și reală?

Pentru mine, personal, autenticitatea reprezintă abilitatea de a trăi în fiecare zi conform răspunsurilor la aceste întrebări. Cu alte cuvinte, ea implică să crezi întotdeauna ceea ce spui și să spui întotdeauna ceea ce crezi, să transmiți că ai principii clare de viață și acționezi conform acestora și să ai capacitatea de a pune în acord realitatea interioară cu ceea ce arăți în exterior, fără teama de părerea altora.

A fi tu însuți înseamnă, în primul rând, a-ți cunoaște valorile personale, a putea să le scrii pe o foaie de hârtie fără să te îndoiești de existența sau importanța lor. Orice decalaj între felul în care te vezi și felul în care te percep ceilalți îți poate reduce în mod potențial abilitatea de a transmite autenticitate și de a identifica problemele personale. Autenticitatea presupune așadar nu numai să fii conștient și responsabil pentru acțiunile tale, dar și să te comporți în conformitate și armonie cu dorințele, principiile, gândurile, valorile și nevoile tale. Lipsa de angajament față de propria persoană are capacitatea de a afecta serios conceptul de sine și poate determina probleme emoționale cu represalii serioase la nivel psihologic și moral. Autenticitatea nu se moștenește pe cale genetică, nu se dezvoltă fără un antrenament intensiv și nici nu se datorează unei gene specifice. Ea se descoperă și se exprimă zi de zi, cu toate riscurile implicate de interacțiunea cu oamenii din jurul nostru, unii dintre ei poate chiar lipsiți de orice fel de autenticitate...

Mulțumiri pentru toate cele 9377 accesări din cursul primei săptămâni de activitate

Înainte de a începe o nouă săptămână, simt nevoia să mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor să îmi citească rândurile și gândurile în cursul săptămânii trecute. Pentru că nu pot spune că sunt un om simplu sau ușor de înțeles, apreciez enorm oamenii care încearcă să mă înțeleagă și nu se grăbesc să mă judece. De aceea trebuie neapărat să îi mulțumesc din suflet bunei mele prietene care a insistat de foarte mult timp să îmi aștern gândurile în cuvinte prin intermediul unui blog. (Sunt convinsă că la acest sfat a contribuit și faptul că, în timp, am reușit să o obosesc până la epuizare cu toate întrebările, părerile și ideile mele în nenumăratele ore de discuții pe care le-am avut împreună pe diverse teme...😄)

Sunt foarte plăcut surprinsă de cele peste 9300 accesări ale blogului și de feedback-ul primit din partea tuturor vizitatorilor care "m-au citit" și simt nevoia să mulțumesc tuturor pentru toate încurajările și recomandările primite după prima săptămână de activitate. Nu am cuvinte (și asta nu mi se întâmplă foarte des...) să exprim cât de mult înseamnă ele pentru mine... Deși de foarte mult timp nu mai aștept aprobarea sau validarea nimănui, îmi provoacă o imensă satisfacție să realizez faptul că mai există, undeva, oameni care gândesc la fel ca mine, care, la un moment dat, și-au pus aceleași întrebări pe care mi le pun și eu acum și că mai sunt persoane care au urmat același drum pe care încerc să îl străbat și eu spre a găsi răspunsuri la unele dintre ele... 

Și pentru că, recent, o persoană care a găsit deja răspunsurile la câteva din întrebările mele a ținut să-mi amintească faptul că "Drumul până la adevăr este mai important decât adevărul simplu, în sine", sper că îmi veți oferi ocazia să parcurg acest drum spre necunoscut alături de voi. Vă mulțumesc încă o dată pentru atenția și timpul oferit și vă doresc o săptămână minunată!

Filmul de duminică - Bridge of spies

Podul la care face referire titlul filmului este unul real, ce face legătura între periferia fostului Berlin de Vest și centrul orașului Postdam, aflat anterior sub controlul Germaniei de Est. A primit numele de „pod al spionilor” în ani ’60, când serviciile secrete ale sovieticilor și ale americanilor schimbau prizonieri în respectiva locație. 

Bridge of War - după un scenariu semnat de Matt Charman, rescris de Joel și Ethan Coen - spune povestea primului schimb de prizonieri făcut pe acel pod, dar și a încercărilor avocatului James Donovan (Tom Hanks) de a negocia eliberarea pilotului Francis Gary Powers după ce avionul său a fost doborât pe teritoriul Uniunii Sovietice. Podul spionilor/Bridge of Spies este un film istoric, cu întâmplări și personaje cât se poate de reale. Acțiunea are loc în timpul Războiului Rece dintre SUA și URSS, punându-i în prim plan pe cei doi spioni ale celor două tabere, capturați în timpul misiunii. 

Podul Spionilor este o frumoasă lecție de istorie, de integritate și de viață, pe înțelesul tuturor. Și noi, în zilele noastre, am avea nevoie de un James Donovan. Moralitatea, integritatea și principiile lui sunt elementele cheie care societății din ziua de azi îi lipsesc la fel cum, de altfel, îi cam lipseau și atunci fără un om care să și le impună, indiferent de consecințe.

A ta e lumea asta mare şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!

Dacă eşti calm, când toţi se pierd cu firea

În jurul tău, şi spun că-i vina ta;

De crezi în tine, chiar când Omenirea

Nu crede, dar îi crezi şi pe ei cumva;

De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;

De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

De nu răspunzi la ură tot cu ură

Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nțelept;

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;

De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;

De-ntampini şi Triumful şi Dezastrul

Mereu senin şi în acelaşi fel;

Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită

De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;

De poţi ca munca vieţii, năruită,

S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăznești agonisita-ţi toată

S-o pui, far’a clipi, pe-un singur zar

Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată

Far-sa te plângi cu un oftat măcar;

De ştii, cu nerv, cu inima, cu vina,

Drept să rămâi, când ele june nu-s,

Şi stai tot dârz, când nu mai e stăpâna

Decât Voinţa ce le ţine sus;

Daca-ntre Regi ţi-e firea neschimbată

Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;

Amic sau nu, de nu pot să te-abată;

De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;

Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,

Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,

atunci: a ta e Lumea asta mare

şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!

"Dacă..." Rudyard Kipling

Filmul de sâmbătă - Pay it forward

Am văzut acest film acum câțiva ani și continui să-l revăd de fiecare dată când simt nevoia sau am ocazia, deoarece este un film care te provoacă să te gândești la anumite lucruri, la care nu te-ai gândi mod normal, în fiecare zi... Te provoacă să te gândești la "The butterfly effect - the concept that small causes can have large effects" și la consecințele sau repercursiunile tuturor faptelor tale. Te provoacă să te gândești dincolo de granițele orașului tău, țării tale, la toată lumea care te înconjoară și la potențialul tuturor oamenilor care fac parte ea. Personal, consider că acesta intră în categoria filmelor care ar trebui văzute măcar o dată în viață de oricare din noi.

Extras din discuția unui profesor cu elevii lui de clasa a VII-a:

"Acest curs face referire la studii sociale, la studii legate de tine și lumea care te înconjoară. Da... există o lume în afara acestei clase, și chiar dacă vă decideți că nu vreți să o cunoașteți, vă va lovi din plin peste față... credeți-mă! Așa că cel mai bine ar fi să vă gândiți de acum la - Ce înseamnă lumea pentru voi? Și lasați-mă să vă mai pun o altă întrebare - Cât de des vă gândiți la lumea care există în afara acestui oraș? Urmăriți știrile? Ok... nu gândim încă la nivel global, dar oare de ce? Pentru că la momentul asta lumea nu se așteaptă la nimic de la voi... Momentan sunteți blocați aici, cu mine, în clasa a șaptea. Dar nu pentru totdeauna... Pentru că, într-o zi, veți fi liberi...

Dar ce veți face când va veni acel moment în care veți fi liberi, iar voi încă nu vă simțiți îndeajuns de pregătiți pentru asta și nu vă place cum arată lumea din jurul vostru? Dacă lumea din jurul vostru reprezintă doar o mare dezamăgire? Cum veți proceda atunci?"

Astea sunt doar câteva din întrebările existențiale pe care fiecare dintre noi și ni le-am adresat, la un moment dat, nouă sau altora... Răspunsul unui elev la provocarea profesorului, de a face o acțiune care să poată schimba lumea a intrat deja în istorie și continuă să fie preluat sau utilizat de diferite persoane din întreaga lume și în zilele noastre.

Personal, consider că este un film cu profunde implicații în mentalitatea celor care nu cred că lumea poate fi schimbată dăruind altora o fărâmă de bucurie, cu un mesaj puternic și cu o distribuție pe măsură. După rolul ăsta, Kevin Spacey a devenit unul dintre actorii mei preferați. Am văzut filmul de câteva ori până acum și din acest motiv am simțit nevoia să-l recomand și altora. Și poate și din cauză că se adresează tuturor, în general, nu doar cinefililor. Ca mesaj general: a face o faptă bună înseamnă uneori a salva mii de oameni fără ca tu să știi. Singurul lucru esențial este "să dai mai departe" - Pay it forward.

„Dacă-ți pui mintea la contribuție, poți face orice” pare a fi ideea regizorului acestei drame. A face un lucru bun cere sacrificii mai mici sau mai mari pe care omul modern și le asumă tot mai rar sau aproape deloc. Fiecare așteaptă ca altcineva sa schimbe ceva în bine, iar reacția e vehement negativă de cele mai multe ori. Atitudinea refractară a omului la schimbare trebuie descurajată întotdeuna pentru a ambiționa o persoană sau mai multe. În acest film, Kevin Spacey, în rolul deschizătorului de drumuri își joacă foarte bine partitura ambiționând creativitatea copiilor și dezmorțind o lume plină de potențial.