"Te otrăveşti singur atunci când ai o perspectivă negativă asupra lumii. Sunt atât de ocupat să rezolv probleme, încât nu am timp să mă simt prost că lumea nu devine mai bună. Nu am aşteptări asupra lumii. Faci tot ce poţi mai bine, dar ce fac ei, asta e lumea reală. Ce se întâmplă este lumea reală...
Ce cred eu că ar trebui să se întâmple este greşit. Tu faci ce este mai bine ca acestea să se întâmple, dar dacă nu, asta este tot ce poţi face, ce e mai bine. Dar dacă ai aşteptări de la cineva şi nu se dovedeşte în acest fel, înseamnă că judecata ta cu privire la acea persoană este greşită.
Când cineva te dezamăgeşte nu el este de vină, ci abilitatea ta de a judeca oamenii este problema. Ei pot fi ticăloşi, dar tu nu ai putut detecta asta.
Aşa că trebuie să înveţi cum să evaluezi oamenii. Odată ce înveţi asta, poţi face judecăţi mai bune.
Odată, un tânăr s-a apropiat de un înțelept și i-a spus suspinând:
– Am venit la tine pentru că mă simt atât de slab și inferior față de ceilalți, încât nu mai vreau să trăiesc. Toți din jurul meu spun că sunt un ratat, un idiot. Te rog, înțeleptule, ajută-mă.
Înțeleptul, privind atent tânărul, i-a răspuns repede:
– Iartă-mă, dar acum sunt foarte ocupat și nu te pot ajuta. Trebuie să rezolv o problemă foarte importantă – și gândindu-se puțin, a adăgat: – Dar dacă ești de acord să mă ajuți să rezolv această problemă, cu drag te ajut și eu.
– Cu… cu plăcere, înțeleptule, a șoptit neîncrezut tânărul.
– Bine, a spus înțeleptul și a scos de pe degetul mezin al mâinii stângi un ineluș cu o piatră frumoasă pe el.
– Ia calul meu și pleacă imediat la piață. Trebuie urgent să vinzi acest inel, ca să dau o datorie. Încearcă să îl vinzi pe un preț bun, dar în nici un caz să nu fie mai puțin decât o monedă de aur. Mergi și întoarce-te repede.
Tânărul a plecat. Ajungând la piață, el a început să propună inelul mai multor vânzători. La început aceștia priveau cu interes inelul. Dar era suficient să audă prețul, că pierdeau orice interes. Unii râdeau fățiș de tânăr, alții pur și simplu îi întorceau spatele. Numai un vânzător bătrân i-a explicat că o monedă de aur este un preț prea mare pentru un asemenea inel și că ar putea să-l cumpere cel mult pentru o monedă de argint.
Auzind vorbele bătrânului, tânărul s-a întristat mult, amintindu-și de ordinul înțeleptului de a nu vinde mai ieftin decât o monedă de aur. După ce a tot propus inelul la câțiva zeci de oameni, tânărul a urcat pe cal și a venit la înțelept.
– Înțeleptule, nu am reușit să îndeplinesc rugămintea ta – a spus el cu tristețe. – În cel mai bun caz aș fi putut lua de pe acest inel o monedă de argint. Tu însă nu ai vrut mai puțin de o monedă de aur.
– Tinere, tu numai ce ai spus cuvinte de aur. – i-a răspuns bătrânul. – Înainte să încerci să vinzi inelul, trebuia cel puțin să-i afli adevărata valoare. Însă cine ar fi putut face asta dacă nu un giuvaiergiu? Du-te așadar la un giuvaiergiu și întreabă cât oferă pentru așa inel. Însă indiferent cât îți va propune, să te întorci la mine cu inelul.
Tănârul a plecat la giuvaiergiu și l-a întrebat cât face inelul. Acesta l-a analizat mult timp, apoi l-a cântărit și în cele din urmă s-a adresat către tânăr.
– Transmite-i înțeleptului că acum nu pot să-i ofer mai mult de cincizeci de monede de aur. Dar dacă va aștepta puțin, îi voi putea da 70 de monede de aur pentru acest inel.
– Șaptezeci de monede? – a zâmbit uimit tânărul? – Imposibil. Și a alergat din nou către înțelept.
– Așează-te aici, – a spus înțeleptul, ascultând povestea băiatului. Și ține minte, fiule, că în realitate tu ești acest inel. Unic și neprețuit. Să-ți aprecieze valoarea poate doar un expert. Atunci de ce mergi prin piață, așteptând să-ți spună prețul primul întâlnit?
Morala: în fiecare din noi există un potențial enorm. Contează doar să nu-l pierzi degeaba, la prima dezaprobare nefondată.
"If you never face your enemy, how can you face yourself " este întrebarea pe care și-o pune un pilot de drone în legătura cu etica morală a slujbei sale.
În lumea întunecată a războiului drone, lupta se desfășoară ca un joc pe calculator, ce are ca miză vieți reale. După șase tururi, pilotul Tom Egan interpretat de Ethan Hawke tânjește să se întoarcă în cabina de pilotaj a unui avion adevărat, în timp se luptă cu talibanii dintr-o cutie cu aer condiționat, în deșertul Las Vegas. Când el și echipajul său începe să primească ordine direct de la CIA, iar mizele sunt ridicate, nervii lui Egan și relația sa cu soția sa (January Jones) începe să se destrame.
De remarcat este și faptul că putem observa nivelul de etică a armatei SUA referitoare la lupta lor contra terorismului și modul în care unii soldați își justifică acțiunile mai mult sau mai puțin etice sau morale. Având acces la câteva imagini din spatele acțiunilor sau misiunilor armatei americane putem înțelege cum am ajuns să ne învârtim în același cerc continuu în lupta contra terorismului și că exista șanse minime de finaliza sau măcar ameliora această luptă în viitorul apropiat, în ritmul acesta. Până în momentul în care nu vom descoperi un nou mod de abordare a acestei probleme, personal, sunt foarte sceptică cu privire la șansele de a nu crea constant noi "teroriști" sau persoane dispuse să își sacrifice viața lor și a multor altora pentru dreptatea în care cred sau din cauza unor nedreptăți de care au avut parte...
Jack Johns: "Don't ask me if this is a just war. To us, it's just war..."
"În război adevărul e prima victimă..." este citatul cu care acest film își derulează primele imagini, iar tocmai spre final, își relevă cu adevărat sensul acestuia... Iar înainte ca filmul să se încheie, Lt. General Frank Benson (interpretat de actorul Alan Rickman) rostește un alt citat remarcabil care îți reușește să îți rămână întipărit în minte mult timp după încheierea filmului - "Niciodată nu îi spune unui soldat că nu cunoaște prețul războiului..."
Cu o interpretare remarcabilă a actriţei Helen Mirren, "Eye in the sky" este un foarte bun film psihologic care ridică problema preţului victimelor colaterale, în cazul unor acțiuni militare de supraveghere a unei case ce se dovedește a fi sediul unei organizații teroriste.
Iniţial, acţiunea antiteroristă americano-britanică avusese ca scop capturarea acestor personaje căutate, însă descoperirea faptului că tocmai în acele momente se pregătea declanşarea imediată a mai multor acțiuni teroriste sinucigaşe, care ar fi făcut foarte multe victime umane nevinovate, ridică posibilitatea unor acțiuni de lichidare a acestora.
Deși filmul nu are o acţiune foarte electrizantă, cu nenumărate focuri de armă, cu multă violenţă sau vărsare de sânge, consider că este un film profund psihologic, foarte bine realizat, care prezintă foarte bine latura psihologică a personajelor militare, dar şi a celor cu înalte funcţii politice din acest film.
Înainte de a încheia, trebuie să menționez faptul că, spre final, există şi o doză importantă de suspans care accentuează şi mai mult atât latura psihologică foarte importantă a acestuia, cât şi dramatismul lui! În concluzie, este un film care, personal, consider că nu ar trebui ratat!
Deși trebuie să recunosc că, personal, nu sunt o fană a acestui serial, azi am dat peste versurile adresate de Celentano României, de ziua ei. Și pentru că ilustrează România exact așa cum e ea prin intermediul unor versuri comice, care reușesc cumva să-ți rămână întipărite în minte, m-am gândit să le împărtășesc cu voi... Să aveți o zi mai minunată decât vremea de afară! 😉
Trăim într-o lume din ce în ce mai liberală, în care avem din ce în ce mai multe opțiuni, fapt care, inevitabil, implică pierderea unor repere obligatorii. În momentul în care aveam impuse anumite repere, individualitatea era mai puțin utilizată, ea fiind nevoită să se adapteze la norme. Acum, că nu le mai avem, individualitatea e cea care contează și așa ajungem la termenul de autenticitate.
Toți ne naștem cu ea, dar, din păcate, foarte puțini reușim să o păstrăm. În primii ani de viață nu ne rușinăm pentru ceea ce suntem și nu facem nimic pentru a masca ceea ce simțim cu adevărat. Râdem fără un motiv anume, plângem când simțim nevoia sau vorbim pe limba noastră chiar dacă nimeni nu ne înțelege. Însă pe măsură ce creștem, oamenii încep să ne arate mai multe măști sau reacții mascate, iar unii dintre noi ajungem să credem că ele fac parte din societate și se impun automat într-o colectivitate...
Deși pentru unii reprezintă o noțiune abstractă, autenticitatea răspunde la numeroase întrebări pe care toți ni le-am pus sau ni le vom pune la un moment dat, printre care: „Cine sunt eu? Ce vreau de la mine și de la viața mea? Ce vreau de la anumiți oameni din jurul meu? Ce importanță are viața mea? Ce contează cu adevărat pentru mine și de ce? Unde anume îmi doresc să ajung? Ce vreau să las în urma mea sau cum anume îmi doresc să îi influențez pe ceilalți din jurul meu?”.
Și după ce ne-am răspuns singuri la aceste întrebări, urmează adevăratul test al autenticității: Sunt îndeajuns de mulțumit de mine și de cine sunt eu cu adevărat pentru a avea curajul de a arăta acest lucru și altora? Voi avea întotdeauna curajul de a mă comporta și de a transmite tot ceea ce simt și tot ceea ce cred cu adevărat, indiferent de părerile unora? Voi căuta aprobarea și acceptarea celorlați sau îmi voi exprima întotdeauna opinia mea personală și reală?
Pentru mine, personal, autenticitatea reprezintă abilitatea de a trăi în fiecare zi conform răspunsurilor la aceste întrebări. Cu alte cuvinte, ea implică să crezi întotdeauna ceea ce spui și să spui întotdeauna ceea ce crezi, să transmiți că ai principii clare de viață și acționezi conform acestora și să ai capacitatea de a pune în acord realitatea interioară cu ceea ce arăți în exterior, fără teama de părerea altora.
A fi tu însuți înseamnă, în primul rând, a-ți cunoaște valorile personale, a putea să le scrii pe o foaie de hârtie fără să te îndoiești de existența sau importanța lor. Orice decalaj între felul în care te vezi și felul în care te percep ceilalți îți poate reduce în mod potențial abilitatea de a transmite autenticitate și de a identifica problemele personale. Autenticitatea presupune așadar nu numai să fii conștient și responsabil pentru acțiunile tale, dar și să te comporți în conformitate și armonie cu dorințele, principiile, gândurile, valorile și nevoile tale. Lipsa de angajament față de propria persoană are capacitatea de a afecta serios conceptul de sine și poate determina probleme emoționale cu represalii serioase la nivel psihologic și moral. Autenticitatea nu se moștenește pe cale genetică, nu se dezvoltă fără un antrenament intensiv și nici nu se datorează unei gene specifice. Ea se descoperă și se exprimă zi de zi, cu toate riscurile implicate de interacțiunea cu oamenii din jurul nostru, unii dintre ei poate chiar lipsiți de orice fel de autenticitate...
Înainte de a începe o nouă săptămână, simt nevoia să mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor să îmi citească rândurile și gândurile în cursul săptămânii trecute. Pentru că nu pot spune că sunt un om simplu sau ușor de înțeles, apreciez enorm oamenii care încearcă să mă înțeleagă și nu se grăbesc să mă judece. De aceea trebuie neapărat să îi mulțumesc din suflet bunei mele prietene care a insistat de foarte mult timp să îmi aștern gândurile în cuvinte prin intermediul unui blog. (Sunt convinsă că la acest sfat a contribuit și faptul că, în timp, am reușit să o obosesc până la epuizare cu toate întrebările, părerile și ideile mele în nenumăratele ore de discuții pe care le-am avut împreună pe diverse teme...😄)
Sunt foarte plăcut surprinsă de cele peste 9300 accesări ale blogului și de feedback-ul primit din partea tuturor vizitatorilor care "m-au citit" și simt nevoia să mulțumesc tuturor pentru toate încurajările și recomandările primite după prima săptămână de activitate. Nu am cuvinte (și asta nu mi se întâmplă foarte des...) să exprim cât de mult înseamnă ele pentru mine... Deși de foarte mult timp nu mai aștept aprobarea sau validarea nimănui, îmi provoacă o imensă satisfacție să realizez faptul că mai există, undeva, oameni care gândesc la fel ca mine, care, la un moment dat, și-au pus aceleași întrebări pe care mi le pun și eu acum și că mai sunt persoane care au urmat același drum pe care încerc să îl străbat și eu spre a găsi răspunsuri la unele dintre ele...
Și pentru că, recent, o persoană care a găsit deja răspunsurile la câteva din întrebările mele a ținut să-mi amintească faptul că "Drumul până la adevăr este mai important decât adevărul simplu, în sine", sper că îmi veți oferi ocazia să parcurg acest drum spre necunoscut alături de voi. Vă mulțumesc încă o dată pentru atenția și timpul oferit și vă doresc o săptămână minunată!
